Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă, şi zic: “Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!  Psalmul 45:1                                                                                                                                             

 

free counters

 

MODERNISM: ATENȚIE LA PEȘTERA DE TÂLHARI!                       Pastor Cristian Ionescu

Ieremia 7:11 ”Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu o peşteră de tâlhari înaintea voastră? Eu însumi văd lucrul acesta, zice Domnul!”

Suntem în perioada post modernă a creștinismului. Adică a modernismului exagerat. Biserica de azi, și-a croit un tipar care acomodează mofturile acestui curent. Curente noi, perfid țesute după moda firii pământești, învăluie rațiunea și conștiința credincioșilor în chipul veacului. Totul începe la nivelul minții. Pocăința începe la nivelul minții (metanoia) dar și lepădarea de credință începe la nivelul minții.

Care este mentalitatea modernistă în biserica contemporană?

   1. ”DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE FĂRĂ DREPTATE”: Nu contează unde-ai fost, ce-ai făcut, sau de câte ori cazi, Isus te primește cu iubire și tu doar să crezi și ești mântuit.
   2. ”INTERIORUL CONTEAZĂ, NU EXTERIORUL”: Toate aspectele practice și vizibile ale credinței sunt atacate drept legalisme, sunt izolate în context și sunt marginalizate ca fiind afară din Evanghelie. Liberalismul indecent al acestei biserici este revoltător!
   3. ”ADEVĂRUL ESTE RELATIV, NU ABSOLUT”: ”Noi nu avem monopol asupra adevărului, toate principiile noastre sunt opinii și fiecare are opiniile lui; nu ne putem impune unii altora părerile noastre.
   4. ”MATERIALISMUL ESTE O FORMĂ A BINECUVÂNTĂRII DIVINE”: Dumnezeu vrea să fim prosperi. A nu fi prosper este o dovadă a blestemului. Prosperitatea trebuie afișată.
   5. ”BISERICA ESTE CONDUSĂ DE SCOPURI, NU CĂLĂUZITĂ DE DUHUL SFÂNT”: Biserica se fondează pe ceea ce atrage oamenii la nivelul firii pământești, pe înțelepciunea organizatorică a omului și nu pe principiile Sfintelor Scripturi călăuzirea Duhului Sfânt.
   6. ””BISERICA TREBUIE SĂ SE ADAPTEZE PENTRU A FI RELEVANTĂ ÎN SOCIETATE”: Implicarea în politică, elevarea programelor sociale mai presus de cucerirea de suflete pentru Christos, prioritatea proiectelor deasupra sufletelor.

Aceste liberalisme, se manifestă în trei domenii: ÎNVĂȚĂTURA, ÎNCHINAREA ȘI ÎMBRĂCĂMINTEA!

BISERICA MODERNISTĂ ESTE O BISERICĂ LEPĂDATĂ. (Apocalipsa 3:14-22) Iată câteva semne ale ei:

   1. Te face să te simți bine nu să te vezi așa cum ești. Învățătura ei este umanistă!
   2. Îți oferă distracție nu îți cere pocăință. Închinarea ei este falsă!
   3. Te îngăduie așa cum ești nu îți cere schimbarea vestimentației, a comportamentului, a vorbirii. Purtarea ei este destrăbălată!
   4. Te învață cum să obții binecuvântări pământești nu viața veșnică. Scopurile ei sunt pervertite!
   5. Te învață să fii tolerant nu să condamni păcatul. Părtășia ei este compromisă!
   6. Te motivează spre succes nu smerenie. Fundamentul ei este mândria!

Biserica modernistă este o peșteră de tâlhari! Masca de oi nu le poate ascunde prea bine colții și rânjetul de lupi! Ei îmbrățișează cauze ”nobile”, dar adevărata intenție este să devoreze! Prada lor este adevărul! Tarabele lor se înșiră cât vezi cu ochii. Toată structura pe care clădesc este materialist-umanistă. ”Dumnezeul” căruia se închină este robul și nu domnul lor. Poruncile lui sunt considerate sugestii. Toate valorile creștine sunt răstălmăcite și negociate în favoarea firii pământești. Cum să arate, să se simtă și să trăiască ”adam” mai bine!

Fapte 20:28-30 ”Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.”

1 Timotei 6:3 ”Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie şi nu ştie nimic; ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni.”

Tit 2:11-13 ”Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.”

Doamne, unde ai pus biciul?

 

O ÎNCHINARE PLĂCUTĂ DOMNULUI     Pastor Cristian Ionescu

Este de prisos să vă reamintesc faptul că majoritatea lumii creștine se închină astăzi lui Dumnezeu.
Dar, oare se închină?
Și, dacă se închină, se închină lui Dumnezeu?
Atunci când preocuparea noastră de căpătâi este moda, hainele scumpe, bijuteriile, imaginea exterioară, cui ne închinăm?
Atunci când slujbele sunt doar o afișare a talentelor noastre, este aceasta o adevărată ÎNCHINARE?
Când întârziem la serviciile bisericii, aducem o jertfă întreagă și fără cusur?
Când nu aducem dărnicia și zeciuielile la Casa Domnului ci doar niste “contribuții” amărâte, are valoare jertfa, adică, ne costă?
Când timpul de ÎNCHINARE este mai degrabă o șezătoare de vorbă cu cei de lângā noi decât o comunicare cu Domnul și un mesaj din partea Lui, ne închinăm?
Când, la încheierea slujbei, concluziile noastre au de a face cu ceea ce nu ne-a plăcut sau de cine nu ne-a plăcut și nicidecum ce ne-a vorbit Domnul, ne închinăm cu adevărat?
Cuvântul Domnului vorbeste despre adevărata închinare.
Credeți că am putea învăța câte ceva despre aceasta?

NU MĂ MAI MIRĂ NIMIC                           Pastor Cristian Ionescu

Orice instituție umană parcurge o traiectorie anticipată de experiența de veacuri a tuturor instituțiilor omenești: Un început promițător, o ascensiune dramatică, un timp al suspendării la vârf urmat de o cădere abruptă. Există câteva instituții de origine divină care, în forma lor ideală, nu ar trebui să urmeze această succesiune fatală: FAMILIA, NAȚIUNEA ISRAEL, BISERICA! Și totuși, ca orice lucru care ”încape” pe mâna oamenilor, și acestea pot fi degradate în forma lor aplicată. Așa se explică dezastrul în care se zbate familia post-modernă, ceața în care se rătăcește Israelul fără Christos și bisericile locale devenite organizații golite de spiritualitate. După două mii de ani de istorie creștină, am început să înțelegem, în sfârșit, că modelul bisericii reale este cel inițial. Toate surogatele omenești au falimentat și, cele care sunt în studiu, vor falimenta la fel.

Sunt multe motive care ne-au făcut să ne îndepărtăm de conceptul originar și original al Bisericii, care era:

1. Simplitatea bisericii primare. Ne-am sofisticat și nu ne mai putem raporta la calitatea de oameni normali. Avem și noi artificiile noastre. Eliminarea supraorganizării a devenit imposibilă.

2. Strictețea bisericii primare. Bineînțeles că, într-o eră modernă în care fiecare face ce vrea, strictețea este interpretată drept abuz. Standardul a coborât pentru a acomoda realitatea trăirii noastre și nu invers. A milita pentru integritate și a implementa măsuri corective înseamnă a nu a vea dragoste. Da, biserica primară avea dragoste dar nu lipsită de principii.

3. Scopurile bisericii primare. Deși nu cred în biserica condusă de scopuri ci călăuzită de Duhul, asta nu înseamnă că biserica nu are scopuri. Biserica are scopuri dar nu este condusă de ele. Totuși, care erau scopurile bisericii dintâi: zidirea spirituală a Bisericii și evanghelizarea lumii. Astăzi, tot mai mult, scopurile bisericii au devenit afirmarea în spectrul puterii social-politice și integrarea în lume.

Că într-o biserică secularizată, a cărei identitate a fost pervertită de chipul veacului, avem vânzători aplaudați, imorali în locuri de cinste și vinovați-victime, pe mine nu mă mai miră!

OBSESIA ECUMENISMULUI: UNITATE ÎN DIVERSITATE!            Pastor Cristian Ionescu

                                          churches

Este ”unitatea în diversitate” un principiu biblic?
DA și NU!

DA
, atunci când este vorba de diversitatea etnică și socială (iudei/neamuri, robi/slobozi, bărbați/femei)! Galateni 3:28 ”Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.”

NU poate fi diversitate, atunci când este vorba de:

1. Cuvântul lui Dumnezeu! Ioan 8:31 ”Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei.” 2 Corinteni 2:17 ”Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.” 2 Corinteni 4:2 ”Ca unii care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.”

2. Chipul lui Christos!  2 Corinteni 3:18 ”Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” Aceasta înseamnă mentalitate, vorbire și comportament: 1 Corinteni 1:10 ”Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire.”

3. Cugetul comunitar! Romani 14:1-7, 13 ”Primiţi bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice. Unul crede că poate să mănânce de toate; pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri. Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă; şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu. În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine. (…) Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.”

Aici intervin principiile! Principiul ”CREDINȚEI DATE SFINȚILOR”, principiul TRĂIRII ÎN SFINȚENIE și principiul raportării la CEA MAI ÎNGUSTĂ CONȘTIINȚĂ!

Și fără principii, nu contează unitatea! Fără principii, unitatea este doar o coaliție.