Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă, şi zic: “Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!  Psalmul 45:1                                                                                                                                             

 

free counters

 

Cântarea vine din ceruri pentru că în ceruri a fost creată. Acolo se cântă cu bucurie şi trebuie să se întoarcă in ceruri la fel: cântată cu bucurie!

Evrei 12:28-29

Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţămitori, şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică; fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.

Am ales acest text extraordinar,nu ca să înfric pe cei ce slujesc în bisericile noastre prin cântare, ci ca să ne dăm seama ce importanţă majoră are închinarea prin cântare. Desigur, “Închinarea” în sine nu este numai cântare, ci un mod de viaţă o trăire zilnică intr-o atitudine de închinare. Noaptea, avea să spună regele David în mai mulţi Psalmi  că nu renunţă la închinare:

Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea, cîntam laudele Lui, şi înălţam  o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.

Mă gîndesc la cîntările mele noaptea, cuget adînc în lăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gînduri, şi zic….

Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.

O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău.

Lista rămâne deschisă…  deoarece Biblia este plină de închinare prin cântare. Stilul nou de închinare care a pătruns în bisericile evanghelice a făcut ca multe din aceste biserici să fie zguduite din temelii. Atunci când închinarea prin cântare este greşit înţeleasă se produc fisuri mari în Biserica respectivă. Cred că fiecare biserică trebuie să aibă un stil, sau mai bine zis, un mod de închinare prin cântare care să o reprezinte. Cei care participă la serviciile divine să se poată închina cu adevărat, atât prin cântare cât şi prin rugăciune. Pentru aceasta este nevoie ca biserica locală să se roage şi să ceară Domnului un Lider spiritual al grupului de Laudă şi Închinare, care să fie călăuzit de Duhul Domnului în alegerea cântărilor şi foarte important: membrii grupului de Laudă şi Închinare pe care Liderul îi alege in grup, să fie cu adevărat Oameni Născuţi din Nou.

Am observart un lucru care s-a produs în bisericile noastre mai ales după Revoluţie: am început să “copiem” alte biserici din afara graniţelor României în ce priveşte închinarea prin cântare. Am fost luaţi cu asalt de acest curent, iar mulţi dintre “străjeri” care stăteau pe “ziduri” erau adormiţi sau cel puţin s-au făcut că dorm. Acum este foarte greu ca să mai dregem fisurile apărute, în cel mai rău caz aceasta duce la dezbinare şi rupere de biserici. Trebuie să recunoaştem că şi din această cauză s-au rupt atâtea biserici.

Ioan 4:23-24

Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

Vrem să ne închinăm cu adevărat? Dacă “DA” atunci avem nevoie să împlinim sfatul Domnului Isus din Ioan cap.4

EL vorbeşte aici despre ÎNCHINĂTORI, cum trebuie să se închine şi defapt care este dorinţa Tatălui şi a Lui, cu privire la închinători, atunci când aceştia se închină. Cred că închinarea în duh este legată strâns de inimă şi de suflet. Cuvintele şi gândurile noastre trebuie să alcătuiască totul în închinare. Muzica, instrumentaţia, poate numai să ASISTE la un nivel PRACTIC la închinarea  noastră, ele nu EXPRIMĂ închinare. Vorbind despre cântatul  cu instrumente în biserică vreau să fac o remarcă şi cred că este foarte important ca cei care cântă la vreun instrument, atât solo, cât şi în grup, dar mai ales cei dintr-un grup de Laudă şi Închinare trebuie să  ştie că “Instrumentul” NU îmbogăţeşte închinarea. Instrumentul are rolul de a disciplina cântarea, păstrăm tonul, ritmul, deoarece în termeni spirituali instrumentul nu contribuie cu nimic. Instrumentul este ceva secundar în actul de închinare, el nu a fost creat după chipul lui Dumnezeu, nu are suflet şi nu va fi mântuit. Ca şi Lider al Grupului de Laudă şi Închinare, am avut atâtea experienţe în ce priveşte aranjarea cântărilor pentru următorul program. Atunci când la repetiţie am pus bază mai multă pe perfecţiune în interpretare decât pe aspectul spiritual,la următorul program am fost foarte dezamăgiţi văzând  că “ceva” lipsea din închinarea noastră. Am început să ne rugăm la repetiţii, aspectul spiritual NU trebuie să lipsească de la nici o repetiţie. Pe primul loc este pregătirea spirituală, iar apoi cea tehnică, instrumentală.Domnul Isus prin Duhul Sfănt ne dă această călăuzire şi cred că poate să o dea şi altor grupuri de închinare, pentru ca bisericile unde slujim să se poată închina cu adevărat prin cântare. Dumnezeu TREBUIE să se slăvească, iar Biserica să fie zidită la cântare. Apostolul Pavel le spunea celor din Corint, iar astăzi nouă:      1Corinteni 14:26

Ce este de făcut atunci, fraţilor? Cînd vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cîntare, altul o învăţătură, altul odescoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească. Amin.

 Cu reverenţă şi respect în închinare

Respectul faţă de Dumnezeu în Închinare , reverenţa care I se cuvine, pot fi atât de uşor înlocuite de închinători, cu forme, fabricând un Dumnezeu mult mai mic. Un Dumnezeu ceva mai mare decât cei care se închină. El nu mai este Dumnezeul infinit, atotputernic şi sfânt,care vede şi cercetează fiecare inimă. El este doar un tovarăş sau prieten care împărtăşeşte micimea noastră şi savurează cultura noastră de divertisment. El nu mai este de temut; nu mai trebuie să I se acorde reverenţă, respect. Cu un astfel de Dumnezeu, Moise n-ar fi trebuit să se descalţe  la rugul aprins, nici apostolul Ioan n-ar fi trebuit să cadă la picioarele Lui ca un mort. Pe acest Dumnezeu nu-L interesează modul în care ne închinăm Lui şi astfel putem face orice în prezenţa Lui. Unde este respectul, reverenţa? Unde este Dumnezeul lui Ilie? Unde  este Iehova Vechiului Testament? Unde este puternicul Dumnezeu invocat atât de respectuos în rugăciunile relatate în Noul Testament? În mod ciudat acest Dumnezeu  glorios nu este dorit chiar de cei care cred Cuvântul Lui şi caută mântuirea Lui. Reverenţa a devenit ceva dezgustător. Deci: “daţi-ne un Dumnezeu la nivelul nostru” În comentariul de mai sus citam Evrei 12:28-29 care conţine un lucru provocator pentru noi toţi: “Fiindcă am primit dar o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie(reverenţă) şi cu frică, fiindcă Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.”Domnul Isus însuşi, când a trăit înaintea noastră o viaţă de neprihănire perfectă, a păstrat cea mai profundă reverenţă pentru Tatăl, Biblia spunându-ne că rugăciunile sale au fost ascultate “din pricina evlaviei”.

Rădăcina tuturor problemelor noastre, ale creştinilor evanghelici de astăzi, este colapsul acestui respect, acestei reverenţe. Promovarea noului stil, greşit, de închinare fără respect şi reverenţă faţă de Creator, nu face altceva decât prezenţa Lui să dispară şi să fie înlocuită. Bucurie, fericire, umplerea cu Duhul Sfânt, prezenţa Lui în închinare, toate acestea vin doar în urma reverenţei, respectului.

Dumnezeu trebuie să fie pentru noi un Dumnezeu mare, înaintea căruia venim cu reverenţă şi supunere. Doar atunci când Îl respectăm cu adevărat vom primi o bucurie autentică din partea Duhului sfânt. Dacă ne displace reverenţa, privind-o ca pe o alternativă sumbră la bucuria creştină, vom produce doar un imitat superficial şi sentimental.

Să nu abandonăm închinarea reverentă!

 

 Despre muzica duhovnicească şi cea lumească

În citatele care urmează cântăreţii muzicii Rock confirmă faptul că sunt posedaţi de o altă forţă atunci când îşi compun sau interpretează muzica. Unii dintre ei au caracterizat această influenţă ca una demonică. Următorul articol a fost extras de pe Internet (www.wayoflife.org) şi tradus din limba engleză.

Cântăreţii muzicii rock ca medii spiritiste

Fayne Pridgon, prietena lui Jimmy Hendrix, a afirmat într-un interviu: „Îmi vorbea mereu despre un diavol sau ceva ce se afla în el. Nu ştia ce anume îl determina să se comporte aşa cum o făcea sau să spună lucruri urâte ... în cazul cântecelor ... toate ieşeau pur şi simplu din el. Poate că s-a distrus atât de mult şi a fost măcinat pe dinăuntru din cauză că, într-adevăr, a fost posedat de un duh rău".

Robert Plant şi Jimmy Page, membri ai formaţiei Led Zeppelin, afirmă că nu ştiu cine le-a scris cântecul ocult „Stairway to Heaven" (trepte spre ceruri). Plant a confirmat: „Pagey (Jimmy Page) a avut deja compusă melodia şi mi-a arătat-o. Aveam hârtie şi creion în mână, dar, dintr-un anumit motiv eram prost dispus. Dintr-o dată, mâna mea a început să scrie singură ... Stăteam şi mă uitam la cuvinte; acestea efectiv m-au făcut să sar de pe scaun".

„De fapt, eram totdeauna convins că avem capacitatea de a funcţiona ca un canal pentru o putere; această putere venea dintr-o altă sursă, ca un fel de fiinţă superioară, care ne-a preluat munca. Mi se părea că noi, nişte pământeni, interpretăm doar muzica, deoarece de multe ori tot ceea ce se întâmpla era atât de înspăimântător" (Bill Ward din formaţia Black Sabbath).

Angus Young, chitaristul formaţiei AC/DC, este poreclit «demonul chitarei». El a recunoscut că în timpul concertelor o altă putere preia controlul asupra lui: „... de fapt totul seamănă cu imaginea şoferului unui autoturism. Când ajung la jumătatea primului cântec sunt dirijat de altcineva. Eu sunt doar pasagerul. Sunt posedat atunci când cânt pe scenă".

„Noi primim cântecele prin inspiraţie, ca la o şedinţă de spiritism" (Keith Richards de la Rolling Stones).

„Ei (Beatles) erau ca nişte medii. Nu erau conştienţi de ceea ce spuneau, erau doar unelte" (Yoko Ono, soţia lui John Lennon, într-un interviu).

John Lennon, unul dintre membrii formaţiei Beatles, spunea despre muzica lor: „Este o posedare, exact ca în cazul unei persoane care dispune de puteri transcendentale sau a unui mediu ... Este ciudat că melodia In My Life a venit printr-un vis. De aceea, afirm că eu nu ştiu nimic. Cred că muzica este o chestiune mistică ... Mă simţeam ca un templu gol, care a fost umplut cu numeroase duhuri. Fiecare dintre ele a rămas un timp scurt; apoi m-au părăsit şi altele i-au luat locul".

Într-un interviu, Paul McCartney, un alt membru al formaţiei Beatles, a afimat: „Melodia Yesterday a venit printr-un vis. Întreaga muzică era deja compusă. Aşa ceva funcţionează numai dacă crezi în vrăjitorie. Eu nu pot să citesc sau să scriu note muzicale".

Idolul muzicii pop, Michael Jackson, a afirmat: „Mă trezesc din visele mele şi îmi spun: măi, omule, scrie melodia aceasta! Totul este ciudat. Auzi cuvintele, totul este înaintea ochilor. Sunt de părere că fiecare detaliu este deja pregătit undeva, iar eu sunt doar curierul care îl introduce în lumea aceasta ... Când sunt pe scenă, de undeva apare un vrăjitor; duhul intră în mine, aşa că eu însămi nu mă mai pot controla ... Totul se întâmplă în subconştient. Muzica mă constrânge la aceasta. Nu te gândeşti la ceea ce se întâmplă, totul se derulează de la şine. Sunt un rob al ritmului".

Ginger Baker, bateristul cunoscutei şi îndrăgitei formaţii Cream din anii '60, spunea: „Lucrul acesta se întâmplă destul de des - se pare că nu eu sunt cel care cântă la instrument, ci altcineva. Şi acest altcineva cântă pe toate instrumentele noastre. Sunt de părere că uneori lucrul acesta este înfricoşător. Poate cântăm cu toţii aceeaşi melodie care vine de undeva".

Perry Farrell, solistul formaţiei Jane's Addiction, compară extazul său de pe scenă cu transa şamanilor: „Atunci când cânt şi am contact cu energia pe care o produc, nici nu mai ştiu unde sunt. Eul meu dispare şi eu însămi dispar împreună cu cei care mă înconjoară ... din acest motiv fac muzica-vreau să trăiesc sentimentul acesta".

David Bowie afirmă: „Muzica rock a fost întotdeauna muzica diavolului nu mă voi lăsa convins de alte păreri. Cred cu fermitate că rock and roll-ul este periculos ... Cred că noi suntem doar mesagerii cuiva care este mai întunecat decât noi".

„Vreau să ştiu de ce am făcut de-a lungul anilor lucrurile aşa cum le-am făcut şi nu altfel. Nu ştiu dacă sunt un mediu pentru o altă putere. Orice ar fi, îmi doresc ca această putere să nu fie cea la care mă gândesc - şi anume Satan" (Ozzy Osborne, într-un interviu)».

Sursa: David Cloud, Fundamental Baptist Information Service, Port Huron, Michigan, USA

Aleister Crowly (1875-1947) este considerat cel mai mare satanist al secolului XX. El a conceput un program în trei puncte care să ducă la seducerea cât mai eficientă a tinerilor şi la deschiderea acestora faţă de lumea demonică:

1. Printr-o muzică bazată pe ritmuri cu volum tare şi repetiţie

2. Prin droguri

3. Prin proclamarea sexului liber.

Biblia spune: «Îi veţi cunoaşte după roadele lor» (Matei 7,16). În magazinele de muzică sunt puse în vânzare multe CD-uri cu imagini urâte, chiar demonice sau pornografice. Ocultismul este larg răspândit în muzica rock.

Volumul puternic determină glanda suprarenală să producă un hormon de stres care nu mai poate fi neutralizat de organism. Datorită muzicii care este ascultată prea tare se produce o stare de ameţeală, care te face să te simţi bine, dar te şi ajută să îţi pierzi autocontrolul. Repetarea continuă a ritmului - afirmă un medic specialist - poate duce la depersonalizare. Astfel se explică şi stările anormale ale ascultătorilor şi ţipetele. Cântăreţul Eric Clapton a afirmat: «Un cântăreţ rock fără droguri este doar jumătate de om». Psihologul Jean-Martin Büttner a scris «că întreaga scenă muzicală este îmbibată de droguri». După o predică m-a căutat un tânăr ca să vorbească cu mine. Era creştin, însă a mărturisit că muzica a devenit un viciu pentru el. Nu mai putea trăi fără ea. Din momentul în care se trezeşte trebuie să asculte muzică; altfel devine nervos şi neliniştit. Ziua continuă în acest fel până se culcă din nou.

Ţinând cont de aceste lucruri trebuie să ne întrebăm dacă muzica «Rock creştină» poate contribui la promovarea vieţii spirituale. Muzica Rock nu este «neutră» din cauza stilului ei, chiar dacă facem abstracţie de text. Biblia ne îndeamnă să cântăm cântări duhovniceşti, care zidesc biserica şi sunt spre lauda lui Dumnezeu: «... Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului» (Efes. 5,18-19).

«Cuvântul lui Cristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră» (Col. 3,16). Bob Larson, fost cântăreţ de muzică rock, astăzi un creştin, spunea: «Muzica rock are un duh care provine din surse întunecate şi tulburi. Acest duh nu se lasă curăţit şi folosit pentru vestirea Evangheliei».

Duhul Sfânt vrea să ne umple ca să cântăm cântări duhovniceşti. Aceasta nu înseamnă că trebuie cântate doar cântări vechi şi nu cântări noi, chiar vioaie. Cântările trebuie să fie inspirate de Duhul lui Dumnezeu, să-L onoreze pe El şi să zidească Biserica. Astfel, cântările duhovniceşti sunt comparabile cu o predică. Despre marele cor de leviţi al împăratului David se spune: «David şi căpeteniile oştirii au pus de o parte pentru slujbă pe aceia din fiii lui Asaf, Heman şi Iedutun, care proroceau întovărăşiţi de arfă, de alăută şi de chimvale» (1 Cron. 25,1). O altă traducere sună astfel: «David şi căpeteniile oştirii au pus de o parte din fiii lui Asaf, Heman şi Iedutun câţiva pentru slujire, care proroceau cu arfa, alăuta şi chimvalul».

Cântările duhovniceşti conţin un mesaj care Îl onorează pe Dumnezeu, care îi mângâie şi îi zideşte pe oameni. Nu este permis ca ele să ameţească ascultătorii prin melodiile şi ritmurile lor. Dacă cântările duhovniceşti sunt prorociri pline de duh, atunci nu pot fi amestecate cu stilul de muzică al unei lumi care face exact contrariul a ceea ce spune Biblia. Cântările acestei lumi servesc de regulă celor care le interpretează, aşează oamenii în centrul atenţi ei şi nasc îngâmfare. Cântările duhovniceşti Îl au în centrul atenţiei pe Isus Cristos. Psalmul 45,1-2 spune foarte clar lucrul acesta: «Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă, şi zic: Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul! Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba! Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale: de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie»      
                 www.resursecrestine.ro

 

  Azi mergem la slujbele divine...         Pastor Cristian Ionescu

Azi mergem la slujbele divine cu scopul prioritar de a ne închina. Închinarea este mediul în care ne împlinim menirea. Dumnezeu merită dar nu depinde de închinarea noastră. O primește dar poate și fără ea. Se bucură dar nu este mai fericit. Îl înalță dar nu îl ridică mai sus. Îl proslăvește dar nu arată mai strălucitor. De fapt, închinarea noastră constată măreția Sa nu I-o atribuie. O recunoaște nu o oferă. Dumnezeu este deja tot ce poate fi fără contribuția noastră. El este autosuficient! Închinarea este mai degrabă o nevoie a noastră. Noi suntem ridicați către El prin închinare iar El se coboară în mijlocul laudelor. Noi suntem împliniți și îmbrăcați în slava prezenței Sale!

Dacă închinarea este așa de importantă, atunci trebuie să ne punem întrebarea: ce fel de închinare Îi este plăcută Domnului? Primește El orice? Acceptă oricum această închinare? Există condiții, principii și metode care clasifică închinarea în a fi sau nu primită de Dumnezeu? Eu cred că da!

Evrei 12:28, 29 ”Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică, fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.

Coloseni 2:23 ”… aceștia au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării firii pământeşti.”

Închinarea plăcută are două aspecte: unul interior și altul exterior. Aspectul exterior al închinării pretinde smerenie, reverență și sfințenie. Prezentarea închinării noastre nu poate fi o manifestare deșănțată a firii noastre pământești, afișând ostentativ luxul, indecența sau dezinvoltura unui spectacol. Să nu uităm că în prezența ”focului mistuitor” suntem în pericolul de a ne… juca cu focul. Pe de altă parte, să nu ne înșelăm crezând că dacă am îmbrățișat anumite forme care creează percepția evlaviei, chiar dacă în ascunsul vieții noastre sunt fapte ale firii pământești nemărturisite și nepărăsite, Îl putem înșela pe Dumnezeu ca pe oameni. Domnul nu se lasă batjocorit nici de mascaradele pe care mulți le numesc închinare dar ele nu sunt decât o incitare a simțurilor și nici de mascaradele unei forme de evlavie dar fără o viață transformată.

Ideea că Dumnezeu se mulțumește cu orice este sancționată clar de Domnul Isus care îi spune femeii de la fântână că adevărații închinători se închină în duh și în adevăr (Ioan 4:23, 24)! Unii ar vrea să creadă că ”în duh și în adevăr” poate fi și pe înălțimea idolatră a samaritenilor și la Templul fariseismului. În realitate nici într-o parte și nici în cealaltă. Adevărata închinare începe cu închinătorul. Înainte de a oferi această închinare, el se oferă pe sine!

Întrebarea esențială pentru închinarea ta de azi: ce îi aduci Domnului? Nu, nu mă refer la muzica pe care o cânți, poezia recitată, rugăciunea înălțată sau predica rostită și toate acestea ascultate de oameni și de Dumnezeu. Mă refer la totalitatea existenței tale. Vorbirea ta de fiecare zi, activitățile tale, faptele tale, gândurile tale. Atunci când îți dai seama că stai fața în față cu un Dumnezeu care cunoaște totul despre tine, Îi vei aduce o închinare evlavioasă, cu smerenie și teamă sfântă, o închinare care să Îl reprezinte pe Dumnezeul care a dat totul pentru tine, care ți-a oferit un model de viață prin Hristos, Dumnezeu cu care vei petrece eternitatea!